Ganduri rostite

      ,,În timpul copilăriei - am dormit în pat. În timpul adolescenţei - am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri...''

       Cat de curat vorbeste Brancusi, in doua randuri, despre evolutie.

 

Dimineti

         Am citit ieri cateva cuvinte ale Sfantului Pantelimon spuse unui pustnic sosit sa-i ceara sfatul:
,,-Parinte,spune-mi un cuvant pentru mantuirea sufletului meu!
-Tine-te pe marginea iadului deznadejdii,si cand vezi ca ai inceput sa aluneci,trage-te putin inapoi si bea o ceasca de ceai!"
         Cred ca nimeni oricat de plin ar fi de Dumnezeu..nu poate sa ne spuna ce ar trebui sa facem pentru noi..calea ne apartine si tot sfatul se gaseste in fiinta noastra.
         Ajuta poate insasi ascultarea cuiva.Atat.caci raspunsuri nu-ti va da nimeni.
        Cunoasterea e in noi,in calea pe care uneori pasim ca si pe lama unui cutit..repetand obsedant aceleasi greseli.Nu exista matematica in vietile noastre.Rezolvarile merg pana intr-un punct unde se inverseaza semnele si rezultatul e altul decat cel corect.
        In tot haosul cautarilor mele cele de toate zilele..constat ca am avut parte (de zeci de ani poate) de un lucru imens si de care n-am putut sa fiu constienta.Dumnezeu mi-a trimis DIMINETILE.Diminetile mele sunt partea frumoasa,plina de fericire din care mi-am luat imensitatea puterilor de a curge prin zile si nopti.Nu pot explica.Nu pot vorbi.Pot spune ca atat timp cat  DIMINETILE mele ma vor gasi fericita ..eu si Dumnezeu vorbim aceeasi limba.
            

                 

Acasa

                Iubesc acest taram scump pe care m-am nascut si sper sa va bucure aceste imagini ..adanci si superbe.

Pentru renasterea linistii

        ,,Lasitatea morala,care ne opreste sa ne spunem parerea ,e la fel de periculoasa ca a indruga verzi si uscate.Calea cea dreapta nu e intotdeauna usoara si pe placul tuturor.Sa alegi calea dreapta impotriva tuturor e adevaratul test al unui caracter moral.''(Margaret Chase Smith)
        
         ,,E un curaj pe care cu greu il intelegem-curajul oamenilor impinsi la marginea existentei.
           Fiecare zi poarta aduce victoria supravietuirii-o infrangere care-ti sfasie inima.
           Fiecare zi poarta teama de a pierde,
           Si o lupata de a mentine speranta vie.
           Si iata ca ei rezista.
           Si isi canta cantecele.

           Si slavesc speranta pentru copiii lor."(Pam Brown)
          
          ,,Nu cer sa merg
            Pe carari line,
           Nu port o povara usoara.
           Da-mi curajul de a escalada
           Singura cele mai abrupte
           Varfuri,si de a transforma
           Fiecare bustean de care
           Ma impiedic intr-o treapta
           De care sa ma sprijin."(Gail Brook Burkett)
          

        ,,Lumea e rotunda si locul care pare a fi sfarsitul,e de fapt un nou inceput."(Preotul Ivy Baker)
 

      

       ,,Cand spunem IUBIRE,spunem constiinta,trezire,nealegere,verticalitate,rezonanta(dar calea ramane individuala),etern,amintire renastere,perpetuum,lipasa regretului,lipasa posesivitatii,lipsa vinovatiei,lipsa compromisului,nedeviere de la cale,umplere continua,intreg.
.....Ai oameni care te iubesc?
     Dar cati iubiti iti sunt oameni?''(Maya)

             Am scris astazi pentru un suflet..Un suflet drag !Un suflet care zboara atat de sus in inaltimile celor drepti ..cu toata greutatea unor lanturi grele care-l trag de ani si ani prin hatisurile durerilor.Insa demnitatea,parfumul iubirii care se inalta din tot acest curs ..imi scrie pe frunte cu mir ca suferinta poate sa innobileze...poate sa eclipseze un trai linistit... si pecetluieste nu doar pe fruntea-mi.. ci in mine ca am castigat un prieten.Un prieten pentru care azi ma rog..ma rog Domnului..ma rog Fecioarei...ma rog Intruchiparii iubirii printre noi,celui care ne-a dat viata Sa..sa ii aduca linistea inapoi..sa-i poarte pasii catre VIATA ,catre CER...catre LUMINA,catre RENASTEREA LINISTII.Sa-i dea puterea de a merge mai departe pentru a-si implini destinul.Si fiindca stiu ca Domnul nu mi -a uitat nici o dorinta niciodata ii MULTUMESC.
      

         

O imbratisare?

                            
              Sa multumim ingerilor pentru imbratisarile din fiecare zi.

In asteptarea serii

"Ştii ce fac acuma
Îngerii în cer?... Ca fluturii de noapte
Zboară-n gol şi-n întuneric,
Căci tot cerul,
Cerul tot s-a coborît în mine..."(Blaga)

O clipa de iubire

       Uneori suntem surprinsi si prinsi in frumusetea unei clipe.Va spun asta pentru ca am simtit astazi pe pielea mea ca Dumnezeu nu ramane niciodata dator.Suntem atat de rasfatati si iubiti incat toata recunostinta noastra paleste in fata imensitatii iubirii Sale.

       Mi-am comandat ieri cateva carti.Urma sa le primesc prin posta dar pentru ca nu reusesc niciodata sa ajung sa le ridic la timp..rog si domnul de la editura impresionat de rugamintile mele accepta sa le trimita prin curierat(nu ca n-ar fi vrut insa era déjà trecut de ora cand curierii ridica pachete)..Bucurie.

       Astazi..ora pranzului.

       Telefonul.

       Sunt de la…am sa  las un pachet..va gasesc?

       Da.. sigur…

       Curierul….Incantare.

       Semnati va rog aici pentru primire.

       Multumesc.

       Cat va datorez?

       Nimic.

       Cum nimic?Nu se poate..

       Nu.E clar.A fost platit déjà.

       Am luat pachetul …eram atat de surprinsa si nu intelegeam cum s-a intamplat.Vroiam sa sun la librarie.Deschid…..

       Un carton  pe care scrie cu carioca verde:

       ,,STII CINE TINE LA TINE?RASPUNSUL VERSO.”

     

       Am ramas cateva clipe cu foaia in mana…stiam déjà cine a trimis…si tocmai pentru ca stiam…surpriza parea asta.Intrebarea in sine.Si nu ma saturam sa citesc…Insa momentul in care am intors….m-a coplesit si m-am simtit cea mai iubita persoana din lume.Nu pot sa redau sentimentul.Scria:

       

        ,,DOAMNE,DOAMNE”

        Nu stiu cand am fost surprinsa ultima oara..poate nu demult…nu stiu cand m-am bucurat ultima oara..poate de curand…dar cu siguranta astazi mi s-a oferit O CLIPA DE IUBIRE…pe care n-o sa pot s-o uit .      

Omul

           Cum ramane cu iubirea pentru semenii nostri?Pentru ca mi-e tare greu sa vad cum oricat te-ai stradui sa-i iubesti,nu te lasa ei sa o faci.Se impotrivesc preferand orice altceva, numai asta nu.Si ma intreb daca marii iniatiati prefera sihastria pentru ca Dumnezeu le este suficient sau poate si fiindca s-au saturat de ,,majoritate''?!De ce daca stim ca tot ce e material e peren,e inutil atunci cand depaseste suficienta ..nu putem sa ne intoarcem la suflet?Constat cat de cumplit le pare chiar sa spuna CRED.CRED IN DUMNEZEU.Il vor pe Dumnezeu doar noaptea ..cu storurile trase, cand cer ,negociaza sau eventual injura..Sa-mi fie cu iertare..nu judec, insa ignoranta asta ma impiedica sa ma opresc din gandit,cu toate ca stiu ca e ultima sansa.

  Si ca sa depasesc momentul ...Beethoven..

Primavara in imagini..

Va redau putin din frumusetea acestei duminici ..

Raspunsuri

       

          Raspunsurile la ultima postare reflecta unicitatea fiecaruia dintre noi.Ele vin in ajutorul meu. E mai simplu sa vezi ca nu esti singurul care s-a ciocnit de anumite probleme.Stiti cum e..Seamana cu vizita la un prieten drag sau de ce nu la psihologul unde nu prea ne e lesne sa ajungem.Uneori mi s-a spus sa vorbesc..alteori mi s-a sugerat sa incerc sa tac si sa las timpul sa ma ajute sa ma asez..

Mereu am facut ceea ce am simtit..In ultimul timp..poate si datorita vremii mai mohorate si a ploilor care chiar daca-mi plac..ma scufunda in stari profunde ...sunt oarecum melancolica si mai prinsa in mine..Si am redat ceea ce simt..Si adaug ca aceste ,,dialoguri'' dintre noi..ajung cumva sa deschida anumite usi..care erau demult inchise..sau chiar incuiate.

     

 Preiau mesajul de la Google si postez o particica din marele dans al Marthei Graham.   

Lonely

         E bine sa-ti doresti din ce in mai des sa fii singur?Sa cauti sa te rupi de tot ce te-nconjoara si-n special de oameni?Ma gandesc ca nici inainte nu am fost tocmai un exemplu in ceea ce tine de ,,relatii''..astazi insa randurile se strang..din ce in ce ..si ma gandesc sa nu cad in extreme..Ar trebui sa pot sa simt cum stau lucrurile..si poate o voi face..

Am invatat sa pierd..

       Se intampla sa am o percetie mai clara acum a ceea ce ma inconjoara.Se intampla sa ma aud spunand lucruri despre care nu stiam ca le stiu si care curata in urma parte din incercari.Incep sa inteleg si sa simt cumva la modul ca trebuie sa ACCEPT fara revolta,fara nemultumiri,fara intrebari...doar sa accept pentru ca totul oricum curge.M-am lasat prinsa prea mult in corzile unor certuri cu mine,cu viata fara sa mai vad esentialul,fara sa mai traiesc,fara sa mai fiu acolo.Ocupatia mea de atunci era sa stiu  de ce mi se intampla mie?Ce-am facut gresit?De ce eu?Insa in cearta mea cu Dumnezeu uitam ca EU asta doream sa fiu,ca timpul meu era acaparat de lupta mea.Nu pricepeam ca sunt ,,la o ora deschisa'' si eu care credeam ca invatasem tot..de fapt nu pricepeam nimic.Si eram ascultata..iar si iar..si notele veneau pe masura lacunelor mele.Nu stiu cum am iesit.Constient sau nu am facut-o si am inceput sa invat sa accept din nou ..putin  cate putin..lumina.Si acum vad CONSTIENTA tot.Vad lamentarile,vad neputinta,vad durerea,vad abisul unde eu traiam..Si stiu ce ar fi trebuit sa fac.Si unde am gresit.Viata iti da cu prisosinta tot ceea ce-ti ia.Astazi stiu sa privesc relaxat tot ceea ce pana ieri ma ,,omora''.Incep sa  traiesc din nou mental si incerc SA FIU ACOLO!(in cazul fericit in care mintea n-a sters tot ceea ce m-a ranit.Sunt perioade intregi ,ani buni din care n-am o amintire..Nu stiu nimic..)Si vad cum as fi depasit momentul acceptand..
      E binefacator sa stiu ca iata ..pot sa fiu la carma vietii mele,putand alege CUM sa ma indrept pe drumul meu si astazi imi am inima plina de bucurie,rabdare,acceptare si paradoxal MULTUMIRE si RECUNOSTINTA.Cred ca am invatat sa pierd..ca sa pot traiesc minunea de a regasi.Adica mult mai clar am invatat ca uneori pot schimba in bine..iar alteori trebuie sa inteleg ca nu pot schimba ..dar pot trai .Pot fi vie!

Schimbare?!

           In fiecare seara inainte de culcare ne asezam si multumim recunoscatori pentru ceea ce am primit.Cat din ceea ce am trait este insa ceea ce am vrut?Personal trebuie sa recunosc faptul ca eu sunt intr-o oarecare schimbare si lucrurile pentru care multumesc astazi sunt mai adevarate decat cele pentru care o faceam in trecut..Insa nu pot sa nu spun ca trairile sunt oarecum bulversante.Ca ma aflu ca intr-un ...ceva care nu stiu cum se cheama..chestia in care se joaca doi copii in parc ..iar unul e sus ..iar celalalt jos ,aflandu-se in balans bazandu-se pe greutatea corpurilor..???(balansoar??habar n-am..) Sunt cand sus..cand jos..Cei care au trecut prin asta imi tot spun ca e ok..ca e normal..ca asta-i drumul..ca sunt in SCHIMBARE.Sa fiu oare?Nu stiu..Ce vreau de fapt?Buna intrebarea..Cel mai real raspuns ar fi ca vreau capacitatea de putea iubi intreaga lume.Si continui sa rad,sa sper,sa-mi doresc,sa ma rog..sa iubesc.In micimea mea si atat cat pot astazi..

Pastele Blajinilor

La o săptămână după Paşti, în ziua de luni care urmează după Duminica Sfântului Toma, în estul şi sudul Europei se sărbătoreşte Paştele Blajinilor, un amestec între mituri străvechi şi datini creştine. Această zi se mai numeşte şi Lunea Morţilor, Paştele Morţilor, Paştele Mic, Paştele Rohmanilor.

 

Blajinii, cărora li se mai spune şi Rohmani, Urici sau Oameni Roşii, sunt fiinţe mitice, reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoşilor. Se spune că ei au luat parte la facerea lumii şi că, de atunci, susţin stâlpii de sprijin ai Pământului. Consideraţi urmaşii lui Set (al treilea fiu al lui Adam şi al Evei), Blajinii trăiesc la hotarul dintre lumea văzută şi lumea nevăzută sau chiar sub pământ, pe Tărîmul Celălalt, dincolo de Apa Sâmbetei (râu imaginar, care izvorăşte de sub rădăcinile Bradului Lumii, înconjoară Pământul de trei, şapte sau nouă ori şi se varsă în lumea cealaltă prin Sorbul Pământului; acesta mărgineşte lumea văzută de lumea nevăzută).

 

Lumea subterană a celuilalt tărâm este evocată adeseori de tradiţiile populare şi de poveştile româneşti. Mitologia română arată că sub pământul nostru se mai află o lume. Acolo sunt tărâmurile celelalte, unde nu au ajuns decât eroii populari, precum Făt-Frumos, ce ajunge în Ţara tinereţii fără bătrâneţe si a vieţii fără de moarte. Pe tărâmurile acelea, numite şi Ostroavele Blajinilor sau Ostroavele Albe, locuiesc aceşti oameni sfinţi. Asemănarea cu mitul lumii tainice a Shambalei este semnificativă.

Cele mai multe legende îi prezintă ca pe nişte fiinţe pline de compasiune, devotate lui Dumnezeu, ca pe nişte oameni de demult, cu o credinţă mai curată decât a actualilor pământeni, şi care, la sfârşitul lumii, se vor întoarce pe pământ. Numele de Rohmani le vine din limba tracă, fiind atestat într-un epitet al Cavalerului Trac, Zeind-Roymenos, cu sensul de "Sfântul Luminos".

Blajinii sunt fiinţe paşnice, incapabile de a face rău. Se crede că sunt asemănători cu oamenii, blonzi, însă mai mici ca statură şi că au calităţi morale deosebite, precum bunătatea, blândeţea şi simplitatea, care-i fac adevărate modele pentru oameni. Ei sunt foarte buni la suflet, credincioşi, blînzi şi înţelepţi. Ducând o viaţă austeră, cu posturi severe, Blajinii se roagă permanent pentru lumea noastră, fără a cere nimic pentru ei.

Legătura dintre pământeni şi Blajini se face, conform tradiţiei, la Paştele Rohmanilor, prin cojile de ouă pe care oamenii, recunoscători pentru rugăciunile şi faptele bune ale Blajinilor, le aruncă în ape curgătoare în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paştilor. Plutind pe ape, ele vor ajunge pe Apa Sâmbetei, în lumea unde locuiesc aceste făpturi minunate, vestindu-i astfel că a sosit timpul să serbeze Paştele. Până în Tarâmul Celălalt cojile de ouă ajung într-o săptămână, după care, printr-un miracol, ele redevin ouă întregi, cu care se hrănesc Blajinii, despre care se spune că mănâncă foarte puţin, un ou ajungând pentru 12 dintre ei. Datina cere ca aceste coji de ouă roşii să fie aruncate în ape curgătoare numai de fete neajunse la pubertate sau de femei bătrâne.

După ospăţ, Blajinii se căsătoresc cu femeile lor, rămânând împreună cu ele între 6 şi 30 de zile, pentru că în restul anului postesc şi duc o viaţă castă. Femeile lor sunt mult mai credincioase şi mai frumoase decât pământencele; în Bucovina i se mai spune şi în prezent unei fete foarte frumoase că este o Rohmaniţă. Femeile Blajinilor trăiesc separat de bărbaţi şi se întâlnesc cu ei doar o dată pe an, la Paştele lor, când se pot căsători. Băieţii sunt crescuţi de mame până merg în picioare şi pot să se hrănească, după care trăiesc în izolare, împreună cu bărbaţii.

Sărbătoarea este şi un prilej de comemorare a morţilor. În această zi se depun ofrande pe morminte, se împart pomeni, se întind mese în cimitir, lîngă biserică sau în câmp, la iarbă verde, resturile fiind lăsate acolo pentru a se hrăni cu ele sufletele morţilor, în special ale celor care n-au avut parte de o înmormântare creştinească. Se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt libere şi pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei şi date pomană.

Se crede că Blajinii se bucură foarte mult de această sărbătoare şi de legătura dintre ei şi oameni care se menţine prin intermediul acesteia.

De MELANIA RADU

Cerul inaintea unui cutremur....

            Astazi ne-am trezit in vuietul Pamantului ,care parca trezit dintr-un somn profund  si-a cutremurat adancurile..Am surprins cerul ieri ..superb in profunzimea sa.Sunt lumi care apar ..pentru cateva clipe... si care ne arata frumusetea unor taramuri necunoscute..